De ce mă îngrijorez fără motiv?

Există un sfat pe care îl primești aproape garantat atunci când îi mărturisești cuiva că îți faci prea multe griji: „Nu te mai gândi atât!”

Excelentă idee. Cum de nu ți-a trecut prin cap?

Dacă gândurile ar funcționa după instrucțiuni, am închide câteva dintre ele înainte de culcare, le-am programa pe cele importante pentru dimineață și ne-am vedea liniștiți de viață. Din nefericire, mintea noastră nu prea respectă programul de lucru. Uneori, tocmai când în sfârșit ai timp să te relaxezi, decide că este momentul ideal să revizuiască toate lucrurile care ar putea merge prost.

Ai plătit facturile, ai terminat treaba, copiii sunt bine, în casă este liniște și nimeni nu ți-a trimis vreun mesaj îngrijorător. Te așezi confortabil și, fără niciun anunț, începe.

Oare am uitat să fac ceva? Dacă luna viitoare apar cheltuieli neprevăzute? Dacă problema aceea de la serviciu se agravează? Și dacă omul care nu mi-a răspuns la mesaj este supărat pe mine?

În câteva minute ai reușit să strici o seară perfect decentă, analizând evenimente care încă nu s-au întâmplat.

Partea interesantă este că tu știi acest lucru. Îți dai seama că exagerezi, îți spui că n-ai motive să te frămânți și încerci să te concentrezi pe altceva. Numai că îngrijorarea continuă, iar acum ai și o nemulțumire suplimentară: te enervează faptul că nu reușești să te liniștești.

Felicitări. Ai ajuns să îți faci griji inclusiv pentru faptul că îți faci griji.

Dar înainte să te cerți cu propria minte, merită să înțelegem de ce se întâmplă toate acestea.

Grijile nu sunt întotdeauna dușmanul nostru

Să începem cu un lucru pe care îl uităm atunci când vorbim despre anxietate. Capacitatea de a anticipa probleme ne ajută să ne descurcăm în viață.

Dacă mâine ai un interviu important, este firesc să te gândești la întrebările pe care le vei primi. Dacă urmează să pleci într-o excursie cu mașina, verifici traseul, vremea și starea automobilului. Dacă ai un copil care întârzie acasă, te îngrijorezi și îl suni.

Nu avem o problemă pentru că ne gândim la viitor. Dimpotrivă, o parte din responsabilitățile noastre presupun tocmai această capacitate.

Dificultățile încep atunci când anticiparea nu ne mai ajută să luăm decizii, ci ne ține permanent ocupați cu scenarii asupra cărora avem prea puțin control.

Una este să verifici dacă ai încuiat ușa. Alta este să te întorci de mai multe ori fiindcă, deși ai verificat, gândul că ai uitat continuă să te neliniștească.

Una este să îți pregătești bugetul pentru luna următoare. Alta este să refaci aceleași calcule în fiecare seară, deși cifrele nu s-au schimbat și nu ai nicio informație nouă.

În primul caz, grija te ajută să faci ceva. În al doilea, ajungi să repeți mental aceeași problemă fără să te apropii de o rezolvare.

Și, fiindcă orice lucru repetat începe să pară important, îngrijorarea îți ocupă treptat tot mai mult timp.

Dar de ce mă îngrijorez când nu se întâmplă nimic?

Pentru că anxietatea nu are nevoie întotdeauna de un pericol imediat.

Stresul apare adesea ca reacție la o presiune identificabilă. Ai un termen-limită, o discuție dificilă sau o problemă de rezolvat. Anxietatea se poate manifesta și atunci când amenințarea există în anticipările tale, nu într-un eveniment care se desfășoară în acel moment.

Creierul uman este capabil să își imagineze viitorul, să analizeze experiențe trecute și să estimeze riscuri. Abilități utile, evident, până când începem să tratăm fiecare scenariu neplăcut ca pe un eveniment care se pregătește să aibă loc.

Gândește-te la o situație banală.

Șeful îți trimite un mesaj: „Mâine dimineață vreau să discutăm.”

Atât.

Nu îți spune că există o problemă, nu îți reproșează nimic și nici nu îți cere să vii cu avocatul.

Dar până dimineață ai timp să construiești câteva explicații, majoritatea neplăcute. Oare este nemulțumit de munca ta? Se fac concedieri? Ai greșit ceva? De ce nu ți-a spus despre ce este vorba?

Dimineața afli că voia să îți propună un proiect nou.

Tu ai petrecut însă o noapte întreagă pregătindu-te pentru o conversație care nu a avut loc decât în imaginația ta.

Asemenea situații nu înseamnă automat că suferi de o tulburare de anxietate. Ele arată cât de ușor ne tulbură uneori incertitudinea.

Iar dacă ai trecut prin perioade dificile, ai avut parte de instabilitate sau te-ai obișnuit să fii permanent atent la ce urmează, relaxarea nu vine întotdeauna de la sine.

Când ai petrecut mult timp preocupat de probleme reale, faptul că astăzi nu există una urgentă nu te face neapărat să te simți liniștit.

Uneori ne sperie mai mult necunoscutul decât problema

Imaginează-ți că ai de plătit o factură de 500 de lei.

Știi cât datorezi, când trebuie să plătești și ce variante ai la dispoziție. Nu este o veste plăcută, dar ai o situație concretă.

Acum imaginează-ți că ai primit un mesaj prin care ești anunțat că urmează o recalculare, însă nu ți se spune suma și nici data.

Aici începe spectacolul.

Oare vor fi 500 de lei? O mie? Dacă este o eroare? Dacă trebuie să depui o contestație? Dacă nu rezolvi la timp?

N-ai primit încă factura, dar ai început deja să te cerți imaginar cu departamentul de relații cu clienții.

Nu suma este neapărat cea care te consumă. Este incertitudinea.

Pentru unii oameni, lipsa unui răspuns clar devine greu de tolerat. Încearcă să anticipeze fiecare variantă, convinși că, dacă se gândesc suficient, vor evita surprizele.

Numai că viitorul nu oferă garanții pentru câte scenarii ai analizat.

Și nici numărul de ore petrecute îngrijorându-te nu influențează automat ce urmează să se întâmple.

Aici merită să facem o diferență importantă. Să pregătești o soluție este util. Să repeți aceeași întrebare fără informații noi ajunge să te epuizeze.

Corpul participă și el la conversație

Îngrijorarea nu rămâne întotdeauna la nivelul gândurilor.

Uneori te trezești cu umerii încordați, cu maxilarul strâns sau cu senzația că nu reușești să te relaxezi, deși stai de o oră pe canapea. Alteori dormi greu, te trezești obosit, ai dificultăți de concentrare sau simți disconfort la nivelul stomacului.

Anxietatea se poate manifesta și fizic. Organismul reacționează la starea de alertă chiar dacă amenințarea de care te temi nu este una imediată.

Asta nu înseamnă că orice palpitație, durere sau problemă de somn vine de la anxietate. Simptomele fizice noi, persistente ori îngrijorătoare merită discutate cu un medic, tocmai fiindcă există și alte explicații.

Dar înseamnă că starea psihică și cea fizică nu funcționează independent.

Și mai există un lucru care încurcă situația. Atunci când începi să observi fiecare senzație neobișnuită din corp, ajungi uneori să te îngrijorezi și în legătură cu ea. O stare de tensiune devine motiv de neliniște, iar neliniștea contribuie la menținerea tensiunii.

Un cerc în care intri fără să îți propui și din care nu ieși neapărat pentru că cineva îți spune să te calmezi.

Nu orice îngrijorare înseamnă anxietate generalizată

Este important să nu transformăm o experiență obișnuită într-un diagnostic.

Toți trecem prin perioade în care ne îngrijorăm mai mult. Avem probleme profesionale, familiale, financiare sau de sănătate. Unele sunt trecătoare. Altele necesită timp și efort pentru a fi rezolvate.

Tulburarea de anxietate generalizată este o problemă de sănătate mintală în care îngrijorarea excesivă, frecventă și greu de controlat ajunge să afecteze viața cotidiană.

Pentru evaluarea adulților, specialiștii iau în considerare, printre alte criterii, prezența îngrijorării în majoritatea zilelor timp de cel puțin șase luni, simptomele asociate și felul în care acestea influențează activitățile obișnuite.

Asta nu înseamnă că trebuie să numeri șase luni înainte să discuți cu un specialist. Dacă starea îți afectează somnul, relațiile, activitatea profesională sau capacitatea de a te bucura de viață, merită să ceri o evaluare mai devreme.

Și nici faptul că te-ai regăsit în câteva dintre situațiile descrise aici nu stabilește un diagnostic.

Un articol te ajută să înțelegi fenomenul. Evaluarea clinică are nevoie de mai mult decât atât.

Cum faci să nu te mai îngrijorezi pentru orice?

Ar fi frumos să existe o metodă prin care să oprești îngrijorarea la apăsarea unui buton.

Din păcate, n-avem încă un asemenea buton. Și, dacă l-am avea, bănuiesc că unii dintre noi ne-am face griji că se va defecta.

Există însă câteva lucruri pe care merită să le încerci.

În primul rând, încearcă să separi ceea ce știi de ceea ce presupui. Dacă cineva nu ți-a răspuns la mesaj, informația reală este că nu ai primit un răspuns. Nu că persoana respectivă s-a supărat, că s-a întâmplat ceva neplăcut sau că relația voastră s-a deteriorat.

Acestea sunt interpretări.

Uneori le tratăm ca pe niște fapte, iar apoi începem să reacționăm emoțional la propriile presupuneri.

În al doilea rând, când o grijă revine, întreabă-te dacă există o acțiune concretă pe care o poți face astăzi. Dacă îți faci griji pentru o cheltuială, verifică bugetul. Dacă te neliniștește o neînțelegere, pregătește o conversație. Dacă ai o problemă de sănătate, programează o consultație.

Dar dacă nu ai informații noi și niciun pas util de făcut, repetarea aceluiași scenariu nu te ajută să controlezi rezultatul.

Poți încerca să notezi ce te preocupă și să revii asupra problemei când există date sau decizii de luat. Scopul nu este să îți interzici gândurile, ci să nu le lași să îți organizeze întreaga zi.

Contează și lucrurile pe care le facem cu organismul nostru. Somnul insuficient, consumul mare de cofeină și perioadele prelungite de suprasolicitare pot întreține starea de neliniște. Mișcarea regulată, odihna și exercițiile de relaxare ajută la gestionarea stresului și a anxietății.

Nu sunt tratamente universale și nici obligații pe care trebuie să le îndeplinești impecabil.

Mai ales, ai grijă să nu transformi încercarea de a fi liniștit într-o nouă sursă de presiune.

Și dacă grijile nu se opresc?

Atunci nu ai de ce să rămâi blocat în conversația aceea nesfârșită cu tine însuți.

Psihoterapia, în special terapia cognitiv-comportamentală, are dovezi solide de eficiență în tratarea tulburărilor de anxietate. În funcție de evaluare și de nevoile persoanei, un specialist poate recomanda și alte intervenții, inclusiv tratament medicamentos prescris de medic.

În psihoterapie, nu primești o promisiune că nu vei mai avea niciodată griji. Înveți să înțelegi mai bine felul în care interpretezi situațiile, să identifici comportamentele care întrețin îngrijorarea și să reacționezi diferit atunci când apar gânduri neliniștitoare.

Nu trebuie să îți fie teamă să vorbești despre asta.

Să ceri ajutor nu înseamnă să recunoști că nu te descurci cu viața. Înseamnă să accepți că există dificultăți pentru care experiența și pregătirea unui profesionist sunt utile.

La fel cum mergi la medic când ai o problemă fizică persistentă, ai dreptul să cauți sprijin când starea psihică începe să îți afecteze viața.

Și mâine? Dacă se întâmplă ceva?

Se vor întâmpla lucruri. Unele bune, altele mai puțin plăcute. Vom avea facturi, întâlniri, discuții dificile, surprize și situații pe care nu le-am anticipat.

Așa a funcționat viața și până acum.

Dar merită să ne întrebăm cât din timpul nostru vrem să petrecem rezolvând probleme reale și cât suntem dispuși să consumăm imaginându-ne probleme care încă nu există.

Nu avem control asupra tuturor evenimentelor. Avem însă o anumită libertate în felul în care alegem să răspundem incertitudinii, iar libertatea aceasta se învață uneori cu ajutor.

Data viitoare când te așezi seara pe canapea și îți trece prin minte că ceva rău s-ar putea întâmpla mâine, nu este nevoie să te cerți cu gândul respectiv.

Observă-l. Întreabă-te dacă ai ceva de rezolvat. Și, dacă nu ai, încearcă să revii la seara pe care o trăiești.

Până la urmă, ai muncit pentru liniștea aceea.

Ar fi păcat să o consumi în avans pentru problemele de mâine.